Pithiviers sau plăcinta cu cremă de migdale este o plăcintă tradițională franțuzească cu o istorie de secole, originară din orașul Pithiviers situat în regiunea Centre-Val de Loire.
Etimologia cuvântului ”pithiviers” provine din limba galică antică, Carnutes și înseamnă „intersecția a patru trasee”. Încă din antichitate, orașul Pithiviers (de origine galică) era un important centru al comerțului, fiind întotdeauna o răscruce de drumuri importante. Deci, nu este surprinzător că aici s-a născut această plăcintă galică cu influențe romane, prin crema de migdale. Pithiviers-ul de astăzi datează însă din secolul XVII, de când d-nul Feuillet, patiserul prințului de Conde, sau poate Claude Gelle pictor peisagist și bucătar amator (încă nu este lămurită această chestiune controversată, pe deplin), a inventat aluatul de foietaj sau mille-feuille (o mie de starturi). Cu cele trei secole de existență, această plăcintă preparată din două discuri din foietaj umplute cu cremă de migdale, și-a câștigat nu numai renumele, dar și faima ca plăcintă tradițională.
Există două tipuri de Pithiviers: Pithiviers foietaj (plăcinta), mult mai cunoscut în Franța și ”Tortul Regilor” (”Galettes des Rois”), deserturi asemănătoare care se confundă adesea. Între acestea există însă două-trei detalii/deosebiri care fac diferența: plăcinta se face cu cremă de migdale, iar tortul se face cu cremă frangipane (un amestec de cremă de patiserie și cremă de migdale în raport de 1/3 la 2/3); marginile plăcintei sunt de regulă dantelate, iar aceasta se pregătește și se consumă în tot timpul anului, pe când ”Galette des Rois” este o prăjitură specifică sărbătoririi Epifaniei la credincioșii catolici din Franța sau Belgia. Această sărbătoare este echivalentul sarbătorii de Bobotează la ortodoxi, de pe 6 ianuarie, însă semnificația acestora este total diferită. Tradiția spune că prin această prăjitură se aleg regii, adică se ascunde o figurină în prăjitură și acela care o găsește va fi numit regele zilei și va fi încoronat simbolic cu o coroană din carton aurit. Mai multe despre Pithiviers și ”Galettes des Rois”, găsiți aici și aici.
Particip cu această rețetă la ”Provocarea secretă”, grup inițiat de Ama. Deoarece draga noastră Elena Toma, al cărei blog nou descoperit și minunat vi-l recomand cu drag și vouă, gazda noastră din luna august, mi-a făcut o mare bucurie repartizându-mi blogul Getei Cipaianu (Pansy), o salut acum și o îmbrățișez.
Am găsit la Pansy o mulțime de rețete grozave, interesante, dar de departe m-au atras câteva în care am întâlnit cuvântul ”frangipane”…Recunosc, spre rușinea mea, că era prima dată când auzeam de așa ceva…Cum sunt mereu dornică să învăț lucruri noi și să-mi îmbogățesc cunoștiințele culinare, am început să caut, să mă documentez, să citesc istorioare despre patiseria franțuzească, depre frangipane, pithiviers…Mi-a stârnit curiozitatea, mi-a incitat papilele gustative când am constatat că este vorba despre cremă de migdale, iar această plăcintă Pithiviers m-a cucerit de la bun început: prin simplitatea rețetei, prin ingrediente, prin rapiditatea preparării, prin aspect, prin aromele pe care le simțeam parcă răzvrătindu-mi simțurile olfactive și gustative…Și nu m-am înșelat deloc.
Îți mulțumesc dragă Pansy, pentru posibilitatea pe care mi-ai dat-o, să pătrund într-o lume minunată a patiseriei de excepție franțuzești, chiar așa cu o mică fărâmă și bucățică și să pot face această delicioasă plăcintă. Am modificat puțin doar aspectul plăcintei, dar ingredientele le-am păstrat întocmai ca în rețeta originală. Între timp m-am mai documentat, iar data viitoare o să fac neapărat ceva bun și cu frangipane, puțin diferită de crema de migdale.
Dragelor, trebuie neapărat încercată această Pithiviers sau plăcintă franțuzească cu cremă de migdale, aromată, savuroasă și tare, tare plăcută la gust. Nu sunt cele mai grozave fotografii deoarece eu m-am grăbit și am tăiat-o fierbinte, dar sper chiar și așa, să vă placă această rețetă. Abia aștept să îmi spuneți dacă ați încercat-o și cum vi s-a părut, pentru că la noi a dispărut imediat din farfurie. 🙂
Ingrediente
- 1 pachet aluat foietaj – 800 gr. (eu am folosit Bella)
- 140 gr. unt
- 140 gr.zahăr pudră
- 140 gr. migdale măcinate fin
- 1 lingură făină
- 2 ouă + 1 ou pentru uns deasupra
- 1 plic zahăr vanilinat
- 2 linguri de rom sau 1-2 fiole esență rom (după gust)
- coaja rasă de la 1 portocală
- opțional: zahăr pudră pentru decor
Mod de preparare
-Se scoate aluatul de foietaj din congelator cu cca 1- 2 oră înainte de preparare și se lasă la temperatura camerei.
-Se freacă/mixează untul împreună cu zahărul pudră și zahărul vanilinat până când devine o cremă spumoasă.
-Se adaugă pe rând ouăle, romul, coaja de portocale, se mixează bine după fiecare, apoi se incorporează făina și migdalele măcinate, rezultând o cremă consistentă.
-Din cele două foi de aluat se decupează două discuri egale cu diametrul 26-28 cm.
-Se așează unul dintre discuri fie direct în tava tapetată cu hârtie de copt, fie doar pe hârtia de copt pe blatul de lucru, urmând ca după montare să mutăm plăcinta cu hârtia de copt în tavă.
-Se întinde crema de migdale în centrul discului de aluat, lăsând pe margine o bandă liberă de cca. 2 cm, care se unge cu oul bătut. Eu am turnat-o circular (cel puțin m-am străduit să fie așa 😉 ) cu ajutorul unui pos/ pungi de ornat.
-Se așează deasupra cel de-al doilea disc de aluat, presând bine cu degetele pe marginea de 2 cm pentru a se lipi foarte bine.
-Se unge cu ou bătut, se acoperă cu folie alimentară și se dă plăcinta la rece, în frigider pentru cca. 1 oră.
-După 1 oră se scoate plăcinta din frigider, se unge iar cu ou bătut și cu ajutorul unui cuțit ascuțit se face o gaură mică în centru, iar de acolo se începe trasarea unor linii curbe (în formă de ”S”) prin tăiere ușoară a aluatului. Trebuie avut grijă să nu străpungeți aluatul prea tare și să ajungeți la cremă, deoarece la coacere, aceasta se va prelinge, iar pithiviers-ul poate avea un aspect inestetic.
-Se încinge cuptorul la 230°C.
-Dacă doriți un aspect dantelat al plăcintei, aceasta se poate tăia pe margine. Se presează marginea cu degetul mare, împingându-se ușor și se fac tăieturile de o parte și alta a degetului. După ce ați făcut tăieturile aproximativ egale, marginile se mai pot răsuci, sau se pot lăsa așa (netăiate) și presa simplu cu ajutorul unei furculițe….Aici depinde de răbdarea și imaginația fiecăruia. Mie mi s-a părut ușor acest model.
-Se unge plăcinta din nou cu restul de ou (eu am insistat doar pe margini acum), se mută cu hârtia de copt în tavă, se bagă în cuptorul încins la 230°C, unde se lasă până începe să se coloreze ușor și crește frumos, respectiv 10 minute (la mine atât a durat).
-După 10 minute se reduce temperatura cuptorului la 200°C (depinde de cuptor) și se coace plăcinta cca. 25 minute, până când aceasta s-a rumenit frumos.
-Când este gata, se scoate tava din cuptor, se presară plăcinta cu zahăr pudră și se lasă să se răcească câteva ore, până când crema se întărește. Este bine ca această plăcintă să o facem de pe o zi pe alta, asta evident dacă voi aveți atâta răbdare să o țineți la rece, pentru că eu nu am avut. 😉 Deoarece m-am grăbit să fac fotografiile, eu am tăiat-o foarte fierbinte și de aceea nu s-a tăiat așa grozav, iar crema era încă moale. Când s-a răcit plăcinta s-a tăiat excelent și mi s-a părut mult mai bună. Din păcate s-a terminat înainte să fac o fotografie și să v-o arăt și rece.
-Deci, când este complet rece, plăcinta se mai pudrează cu zahăr, se porționează, iar noi ne putem bucura pe deplin de savoarea și aroma ei.
Poftă bună!
Utile:
-Fiind unsă cu ou, plăcinta se poate rumeni mai mult și mai repede; eu am pus după cca 15-20 minute o bucată de folie de aluminiu peste tavă, pentru a încerca să protejez plăcinta, să nu se ”ardă” deasupra.
-Dacă vă doriți o plăcintă cu un luciu și un aspect aparte, cu cca. 5 minute înainte de a o scoate din cuptor, se poate presăra zahăr deasupra, sau, atunci când o scoateți din cuptor, fierbinte fiind, o puteți unge ușor cu un sirop de apa cu zahăr.
-Deoarece am respectat cantitățile din rețeta originală, mie mi s-a părut mult prea aromată pentru gustul meu, așa că vă sugerez să reduceți cantitatea de coajă de portocală, dar aici voi decideți, după gust.
-Plăcinta se poate servi caldă sau rece, după preferință, dar mie mi-a plăcut mai mult rece.
Vicky's Recipes 