Prăjitura cu foi de napolitană cu caramel și nuci, sau prăjitura cu foi Lica, cum era cunoscută pe vremuri, este după părerea mea cea mai bună rețetă pentru aceste foi crocante de napolitane. Este o altă prăjitură care ne amintește cu nostalgie de vremurile copilăriei atrunci când mama, bunica sau vreo mătușă iubitoare ne răsfăța cu un dulce grozav, de neuitat. Așa se face că acest desert deși rapid și simplu de pregătit, este desertul meu preferat și acum. Am întâlnit atâtea rețete, am mâncat atâtea variante ale acestor foi de napolitană, umplute în fel și chip cu dulceață, rahat, ciocolată, caramel, sau combinații ale acestora, dar nici una nu se compară cu minunatul gust de caramel, unt și nucă al acestei rețete. Cred că are un gust unic…Cea mai bună napolitană pe care am mâncat-o vreodată este după această rețetă, făcută de Mimișor, D-na Mimi sau…mai bine zis, soacra mea. Ani de zile mi-a făcut această minunăție știind că este preferata mea, dar acum ceva timp, cu destul de multă greutate, am reușit să obțin și rețeta exactă, fără nici un secret. Pentru că, da…ați ghicit: soacra mea este acel gen de gospodină de modă veche, căreia nu prea îi place să-și dezvăluie secretele culinare, păstrează mereu acolo acel mic ”ceva” al unei rețete doar de ea știut. Dar…credeți-mă: gătește excelent! Are o sumedenie de rețete vechi de prăjituri, torturi divine…Cu timpul poate ”se îndură” să îmi predea mie ștafeta ”secretelor” din bucătăria ei…cine știe?
Secretul acestei prăjituri stă în calitatea foilor, dacă foile nu sunt bune, crocante, atunci prăjitura nu are nici un farmec. Foile de la început trebuie să fie fragede, bine uscate, ele nu trebuie să se înmoaie deloc, iar umplutura aceasta de caramel este perfectă, lăsându-le la fel de crocante. În general, eu cumpăr foi cu precadere fabricate de producatori din Ardeal, pentru că sunt cele mai bune, dar de departe cele mai grozave sunt cele de Arad. Se pot găsi în aproape orice hipermarket…Dacă nu aveți foi de calitate bună, prăjitura aceasta nu va fi o reușită.
Pe lângă gustul excelent, prăjitura este rapidă, spornică și rezistă foarte mult timp păstrată la temperatura camerei (în locuri aerisite), chiar și o lună, fără să i se altereze în vreun fel gustul sau aspectul.
Este așa o senzație când muști din prăjitura crocantă, iar gustul foii fragede de napolitană se combină cu savoarea zahărului caramelizat și simți mai apoi nuca învelită în moliciunea caramelului cu aromă de unt!…Asta da, desfătare și alintarea sufletului nostru cu un dulce atât de minunat! 🙂
Am să vă dau această rețetă, deși știu că există zeci de astfel de rețete și probabil fiecare îți laudă ”marfa” ca fiind cea mai bună…Îmi mențin părerea pe care mi-am exprimat-o adeseori și cu alte ocazii: cea mai bună rețetă este cea cu care ne-am obișnuit în familie, din copilărie, sunt gusturile și aromele pe care le-am savurat și adulmecat dintotdeauna în casa noastră…Și eu vin cu o astfel de rețetă de familie care, evident mi se pare cea mai grozavă…Dar știți cum se spune, până nu încerci și tu ceva, nu ai cum să știi adevărul…Așa că, vă invit să încercați această rețetă, care este un deliciu…
Vă aștept cu păreri, iar dacă vă place rețeta, vă rog să o dați și prietenilor, să o distribuiți mai departe dar…să nu afle Mimișor… 😉 …Ha, ha,…evident, glumesc! Cred că va fi mândră (la cei 83 de anișori pe care îi va împlini peste câteva luni) să știe că rețeta ei va fi de acum și preferata voastră…
Ingrediente (pentru un pachet mare de foi de napolitane)
Pentru FOI:
- 1 pachet mare de foi de napolitate sau 2 pachete mici
Pentru UMPLUTURA /CREMA DE CARAMEL:
- 300 gr. zahăr pudră
- 300 gr. zahăr tos
- 2 plicuri de zahăr vanilat
- 8 gălbenușuri de ouă
- 300 gr. nuci tăiate
- 400 gr. unt (80% grăsime)
- 1 vârf cuțit de sare
Mod de preparare
-Se pregătesc mai întâi foile, alegându-se cele întregi sau mai puțin sparte. Eu fac această prăjitură cu 4 foi și 3 straturi de cremă, voi puteți opta pentru altă variantă.
-Se taie nucile nu foarte mărunt (sau după preferință).
-Gălbenușurile (împreună cu un praf de sare) se freacă bine cu zahărul pudră și zahărul vanilat, până ”se topește” zahărul iar amestecul se deschide la culoare, devine spumos și își dublează volumul.
-Într-un vas se pune zahărul tos și se lasă la foc foarte mic până se topește zahărul și se caramelizează (acesta capătă o culoare ușor maronie).
-Peste caramel (zahărul topit) se adaugă untul tăiat cuburi și se amestecă (cu grijă) până ce acesta se topește și caramelul este omogen. (Atenție, să nu vă accidentați în timpul acestei operațiuni! Să nu dați focul mai tare!)
-Peste caramelul (cu untul incorporat) se adaugă nucile tăiate, se amestecă și când compoziția se uniformizează, se ia de pe foc și se se toarnă încet, gălbenușurile frecate cu zahărul pudră, amestecând cu grijă până ce crema se omogenizează.
-Se pune apoi vasul la foc foarte mic și se fierbe, amestecând ușor, până când crema se închide puțin la culoare și se îngroașă.
-Când este gata, se dă caramelul la o parte de pe foc și imediat se întinde peste fiecare din cele trei foi (din patru), acestea suprapunându-se. Peste ultima foaie (a patra) nu se întinde crema.
-Când este puțin călduță peste prăjitură se pune o planșetă/tavă/ tocător/carton gros, deasupra căruia se aplică o greutate, pentru presare.
-Prăjitura se lasă la presat la temperatura camerei, cel puțin o noapte, după care se poate consuma.
-Se taie după preferință, înainte de servire. Pentru decor, eu am folosit ”pastile” de ciocolată, dar nu este obligatoriu.
Poftă bună!
Sfaturi utile:
-Mie îmi place să simt gustul de nucă, așa că le tai mai mare și nu le prăjesc. Nucile prăjite, deși sunt delicioase pentru alte prăjituri, aici schimbă gustul categoric. Dacă preferați, deși nu recomand, puteți să rumeniți foarte puțin nucile. Mie însă, la această prăjitură, îmi place mai mult să simt gustul natural, neschimbat prin prăjire al nucilor. Dar cum gusturile nu se discută… 🙂
-Această prăjitură se pregătește de pe o zi pe alta.
Vicky's Recipes 