Magiun de struguri cu nucă…natural, concentrat, cu o nebunie de gust și aromă…
Dacă este toamnă este bogăție, parfum, mirosuri, culoare, piețe pline și recolte bogate…
În fiecare toamnă, pe la sfârșit de septembrie sau început de octombrie soțul meu cumpără struguri de la Urlați – Cramele Bazilescu și apoi mergem acasă la Cîmpulung Muscel, să îi stoarcem, să facem vinul. Evident completăm și cu strugurii din curte care sunt foarte parfumați (de aceea socrul meu îi stoarce separat, acela fiind vinul meu preferat)…După procedee clasice, specifice familiei, rezultă în sfârșit mustul acela atât de iubit, dulce, gros și aromat.
Și dacă tot am must și suntem în febra strugurilor, în fiecare an fac și câteva borcănele de magiun, un magiun gros și dens, cu aromă intensă, care este preferatul familiei. Dacă mai pun și nucă, gustul este sublim.
Pentru că îi place vinul bun, dens și nobil, soțul meu cumpără struguri culeși foarte târziu, atunci când aproape se stafidesc în viță, când apa se evaporă din ei și sucul rămâne concentrat, plin de tanin. Proporții egale de fetească negră, merlot, cabernet… cam acestea sunt soiurile pe care le cumpărăm pentru vinul nostru…Bun nu? Ohoo, dar ce fac eu aici? Vă vorbesc de vin, când tema este magiunul… 🙂
Cum abia săptămâna viitoare soțul meu va merge să facă mustul și având în vedere că în alte părți sezonul strugurilor se apropie de final, voi posta magiunul de struguri pe care l-am făcut anul trecut. A ieșit o bunătate pe care l-am păstrat doar pentru momentele speciale cu toată familia.
Nu cred că aș fi scris această rețetă, dacă nu participam în proiectul inițiat de Gina Bradea – ”Tradiție și gastronomie românescă”. Pentru luna septembrie, talentata noastră gazdă Liliana, posesoarea unui frumos și bogat blog culinar – ”Cu Lili în bucătărie”, ne-a provocat cu o temă pe măsura frumuseții primei luni de toamnă: ”Toamna cu darurile ei”.
Nu știu dacă voi ați făcut sau mâncat până acum magiun de struguri cu nucă…Este rețeta de magiun a mamei mele, este același magiun cu care m-am obișnuit din copilărie…Doar că mama îl făcea în cantități mari și îl fierbea în tuci la foc de lemne, afară, în curte. Doar fără gustul acela specific de fum, în rest, este însă același magiun de struguri: negru, dens, gros, hrănitor și sănătos, plin de vitamine, tocmai bun de întins peste o felie de pâine proaspătă unsă cu unt…Înghit în sec și acum, abia așteptând săptămâna viitoare când îl voi pregăti și eu din nou.
Sper să vă placă magiunul meu natural de struguri cu nucă, vă asigur că deși iese foarte puțin, este un deliciu, care trebuie încercat neapărat.
Ingrediente
- 5 kg de struguri negri
- 0,7 – 1,0 kg zahăr (după gust)
- zeama de la 1 lămâie
- 250 ml apă (un pahar)
- 200 gr. nucă tăiată mai mare
- opțional: scorțișoară, 1-2 litri must proaspăt negru și gros
Mod de preparare
-Se spală bine strugurii și se aleg bob cu bob.
-Boabele de struguri alese se pun la fiert împreună cu apa sau must (dacă aveți), într-o cratiță cu fundul dublu pentru cca. 25-30 minute, sau până când acestea se înmoaie.
-Când s-au înmuiat suficient, boabele de struguri se dau prin sită pentru a separa sâmburii și cojile, care se aruncă.
-Pulpa de struguri dată prin sită se stropește cu zeama de lămâie, se pune la fiert într-un vas cu fundul dublu, anti-aderent și se lasă să fiarbă la foc mic cca. 3-4 ore.
-Opțional, pentru o concentrație mai mare și un gust intens, eu completez de regulă cu 1-2 litri de must roșu (cabernet), dar din această cauză magiunul se fierbe mai mult.
-Pe măsură ce magiunul fierbe, se evaporă apa din struguri și acesta practic, scade la mai puțin de jumătate.
-Când magiunul începe să se lege și să se îngroașe puțin, se adaugă zahărul (după preferință) și se lasă să fiarbă în continuare până ajunge la consistența dorită.
-Când magiunul este gata se oprește focul, se adaugă nuca, iar aceasta se amestecă în magiun.
-Dacă vă place, se poate adăuga un praf de scorțișoară, pentru aromă. Mărturisesc că, personal, nu o fac pentru că prefer să simt doar aroma strugurelui.
-Cât este fierbinte se toarnă magiunul în borcanele curate și uscate (eventual sterilizate), se înfiletează capacele și se acoperă imediat cu o pătură sau prosop gros, și se lasă acoperite până a doua zi când borcanele cu magiun se răcesc. Acest procedeu ține locul sterilizării.
-Când sunt reci, borcanele cu magiun se etichetează și se depozitează în cămară.
Să aveți spor!
Sfaturi utile:
-Pentru magiun eu folosesc struguri negri, foarte dulci, parfumați și zemoși (gen ananas, căpșunică, terasa, cabernet, etc).
-Dacă aveți must roșu/negru este bine să puneți boabele la fiert la început cu puțin must în loc de apă.
-Dacă puneți și must, concentrația și finețea magiunului va fi mai pronunțată, dar durata de fierbere mult mai mare, până scade și se îngroașă la consistența dorită magiunul.
-Dacă preferați, puteți prăji nucile înainte, dar gustul este mult mai bun cu miezul crud.
-La acestă cantitate mie mi-au ieșit 3 borcane de 400 gr. și încă puțin, cât să îl gustăm fiecare pe o felie de pâine proaspătă unsă cu unt, la micul dejun.
Vicky's Recipes 